„Indie", un cuvânt care de-a lungul anilor, chiar dacă a fost definit încă de la începuturile sale ca un curent independent (indie îşi are originea în cuvântul „independent"), este deseori înţeles greşit de oamenii care intră în contact cu acesta. O întrebare ar fi „Poate pentru că nu este un termen folosit îndeajuns, majoritatea fiind adeptă a comercialului de la radio, tv sau alte canale de informaţie?" Sau pentru că este acum, contemporan cu noi, ceva ce şi-a scos prea brusc capul, impunător? Dacă s-ar pune acum problema simplă: „Ce înseamnă, de fapt, „indie"?", vom primi o multitudine de răspunsuri diferite, de la oameni, culmea, ai aceleiaşi comunităţi, care, puse pe categorii, se vor împărţi în modul următor: sunet, gen, estetică/filosofie.
Filosofia culturii: Indie ca şi mod de viaţă este unirea tuturor ideilor individuale ale adepţilor acestui curent, atât ale artiştilor, cât şi a celor care îi ascultă/urmăresc. Dacă realizezi ceva indie, realizezi ceva pentru care trăieşti şi eşti tu însuţi, independent de alţii, de comercial. Artiştii scriu, compun, pictează pentru ei, nu pentru a comercializa. De unde şi justificarea faptului că aceşti artişti nu semnează contracte cu mărci celebre, ei finanţându-se din resurse proprii.
O altă caracteristică definitorie a stilului de viaţă indie este că fanii genului sunt adepţi ai conceptului DIY (Do It Yourself, „Faci un lucru tu însuţi") ce derivă oarecum din filosofia punk, dar fără să se întrepătrundă prea mult. Do It Yourself se referă la ideea „de sine stătător", fără ajutorul celorlalţi (de obicei, pentru a fi ajutat, trebuie ca la un moment dat să se dea ceva în schimb). Cultura indie e strâns legată de DIY datorită importanţei individualismului şi spiritului rebel care a rezultat din ideologia punk.
Stilul muzical: Mulţi fani ai muzicii indie, şi chiar şi artiştii afirmă sus şi tare că indie este muzica produsă de fiecare artist în parte. Ce înseamnă asta? Majoritatea ascultătorilor care abia au început să asculte acest gen de muzică or să recomande trupe precum Arcade Fire, The Decemberists, Broken Social Scene, The Amsterdams, Grimus, Go To Berlin sau altele., probabil din ce în ce mai puţin cunoscute de ei, luate în ordine. Linia sunetului ales de ei are ceva unic, proaspăt, dar şi accente artistice deja consacrate, condimentate cu artificii ce îi individualizează faţă de ceilalţi.
Alţi fani spun că indie este modul prin care artiştii îşi folosesc instrumentele la care cântă. Astfel, chitările nu sunt folosite numai pentru riff-uri, ele formează textura melodiilor. Alţii ar spune de fapt că este modul prin care artiştii folosesc tehnologia, deseori proprie, cumpărată din resurse financiare puţine, de unde şi conceptul indie de lo-fi technology, înregistrări în studiouri proprii, improvizate în casă, melodii pe casete sau cd-uri proprii, fără nici un label celebru.
Şi nu în ultimul rând o altă mulţime de fani ar spune că „indie" este underground, ceea ce înseamnă că este descoperită foarte puţin, aproape inexplicabil pentru oamenii obişnuiţi, iar accesul este doar pentru cei interesaţi. E foarte cool să asculţi indie deoarece alţi oameni nu cunosc aceste formaţii, nu ştiu nimic despre existenţa lor sau chiar prea puţine detalii despre acest gen. Muzica indie este cea mai nouă muzică pe care poţi să o găseşti pe piaţă. Ea nu este numai indie rock, ea îmbracă o sumedenie de forme, subpuncte ale muzicilor de gen din care se trag: Indie pop, indie dance, indie punk, progressive alternative, etc. Căutând trupele sau artiştii pe Myspace, Bebo sau alte site-uri online unde ei se produc şi se promovează, ai o mare varietate din care poţi să alegi ceea ce îţi place. Datorită acestui fapt, uneori, unii artişti sau trupe îşi vor face şi un fel de „cult" al muzicii lor, dar asta nu înseamnă că vor produce sau vor vrea să producă ceva comercial, pentru a ieşi din „underground".
Stilul de îmbrăcăminte:
Fanii indie, pentru a-şi păstra apartenenţa la curent, îşi construiesc stilul lor propriu, în acelaşi concept DIY de care aparţin. Designeri anonimi, independenţi, care dau sau nu mai departe ideile lor, care nu fac parte dintr-o industrie sau vreo marcă celebră, de producţie de masă. În mare parte, ei îşi croiesc singuri hainele sau îşi folosesc imaginaţia, deseori debordantă la această cultură. Produsele handmade predomină, se îmbină stilul vintage cu cel modern, urban, sub unele din următoarele forme: vestă şi pălărie vechi cu adidaşi „ultimul trend" sau blugi „ubercool" cu tunică anii 70 etc.
Unii din ei sunt ajutaţi de un mare număr de cumpărători indie care se identifică cu această nişă. Este de fapt acelaşi lucru ca la muzica indie, creându-se un „cult" acolo unde, chiar dacă nu se vrea comercialul, este inevitabil, când vine vorba de o comunitate cum este cea indie, în continuă creştere de la sfârşitul anilor 90 încoace.
Atitudinea: Cum spuneam şi mai sus, marea majoritate a fanilor indie spun că acest curent face parte din underground, ceva ce e nou şi accesibil doar celor interesaţi. Spiritul independent, ceea ce îi caracterizează, îşi pune în principal amprenta atunci când nimeni în afară de fanul indie ştie foarte puţine spre deloc de existenţa a ceea ce el citeşte, ascultă sau vizualizează. O metodă care îl face pe ascultătorul/cititorul/fotograful indie... COOL.
Manifestări vizuale: Prin îmbrăcămintea deosebit de diferită, contrastul între stilurile purtate definind clar impactul vizual asupra privitorului. O amestecătură care dă bine, având aere atât noi cât şi vechi, un fel de afirmaţie ce nu respectă prezentul, şi totuşi e în ton cu moda, filosofia indie introducând de-a lungul timpului acea estetică a urâtului ce mai mereu e frumoasă. Lucruri simple, handmade, neperfecţionate, deseori făcute în grabă, care împodobesc o persoană din cap până în picioare, dar totuşi nu o caracterizează îndeajuns.
Istoric: „Istoricul indie începe atunci când nu ne-a mai plăcut muzica de la radio sau tv". Cam aşa ar reacţiona majoritatea fanilor indie şi oarecum, este adevărat ceea ce ar spune.. Dar nu prea este aşa, din mai multe considerente. Una din ele ar fi aceea că Indie, chiar dacă apare în timpurile moderne mai mult în muzică, se desfăşoară totuşi pe mai multe ramuri ale vieţii sociale şi are, de asemenea, pentru fiecare gen muzical, alte şi alte reacţii faţă de sistem.
O apariţie „adevărată" a acestui curent şi apoi întrezărită ca unul din mare evenimente ale istoriei indie a avut loc în anii 60, atunci când peste tot domina pacea, iubirea, chiar şi printre rebeli. O perioadă în care genurile muzicale predominante erau rock, pop, pop-rock şi puţin R&B, iar dintre formaţiile care făceau regulile, nimeni alţii decât Rolling Stones.
Şi atunci a apărut, cam de nicăieri, Lou Reed cu al lui Velvet Underground, o izbucnire indie care aducea sound-uri noi, când slow, când pulsânde, cu accente psihedelice, diferite de orice era celebru la acea vreme, pe piaţa şi billboard-urile din SUA sau Marea Britanie.
Totuşi, nu Lou Reed este inventatorul indie, el este doar un continuator ce a ieşit pe piaţă cu un număr mai mare de fani, ce au crescut ca număr de-a lungul timpului. Mulţi înaintea lui au fost foarte puţin cunoscuţi sau chiar anonimi, şi acest lucru nu a împiedicat pe nimeni să adere la acest gen, un fel de strigăt când molcom şi cuminte, când ţipător şi răzvrătit împotriva a tot ce însemna globalizare. O asemenea demonstraţie, întotdeauna, şi-a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi. Astfel că în lume, comunitatea indie este în continuă creştere, de la începutul secolului 21 demonstrând un întreg boom ce îşi arată obraznic faţa. Prezenţa „rebelă" îşi spune cuvântul acolo unde, ca în orice altă ţară, artiştii indie îşi promovează produsele, fie ele muzicale, literare, fotografice, handmade, sau altele. Mă refer aici la majoritatea reţelelor sociale online, exemple fiind Myspace, Last.fm (muzică), Bebo, Deviantart (muzică, fotografie, pictură, literatură, alte forme de visual art), Breslo (handmade), Facebook (social, muzică), etc. Dacă stăm să contorizăm fanii indie care se „dau pe net", am avea de-a face cu o demonstraţie covârşitoare asupra tuturor celorlalte culturi alternative, şi de aici rezultă că genul este, în mare parte, în ton cu tehnologia, toate celelalte venind dintr-un trecut puţin mai îndepărtat. Asta şi pentru că internetul permite artiştilor să ajungă la o imensă plajă de audienţă cu costuri foarte mici, fără să se afilieze la vreun label major. Multe dintre site-urile pe care se înscriu fanii indie sau artiştii le permite acestora chiar să publice, pentru un anume câştig financiar, ediţii limitate ale creaţiilor lor. Cel mai cunoscut portal indie, în întreaga lume, este www.indiemusiccentral.com, apoi urmează marile librării online de muzică, literatură, fotografie..., forumurile sau blogurile personale. Totodată, fiind în trend cu tehnologia, ei au acces la o calitate superioară atunci când vor să-şi expună creaţiile publicului larg, pot să facă în propria lor casă adevărate studiouri pe care probabil alte genuri de-abia le încropesc, şi asta chiar cu resurse financiare mari.
Dacă un artist îşi construieşte singur un produs, publicarea acestuia, în mod normal, aduce orice fel de profit. Este unul dintre cele mai bune mijloace, de fapt, ca orice artist să scoată bani din ceea ce produce. Chiar şi un turneu e oarecum riscant, datorită faptului că, la un moment dat, să nu vină nimeni la show-urile artistului. Drepturile de autor aduc garanţia că opera este în siguranţă, oferind posibilitatea ca artiştii să aprobe sau nu publicului să dea mai departe, să modifice sau să vândă la rândul lor această operă.
În mod crescător, internetul, acest mijloc nou de creştere a audienţei curentului independent, oferă din ce în ce mai multe posibilităţi de afirmare, ceea ce face din această cultură, cu trecerea timpului, o uriaşă forţă artistică, prin care individul pune pe masă, cu resurse proprii şi produse proprii, o importantă marcă asupra viitorului culturii de gen.
Asta nu înseamnă că oriunde, fanii indie îşi fac simţită prezenţa numai pe spaţiul online. Cluburi de gen din toată lumea îşi cheamă vizitatorii cu exact produsele pe care ei le adoră: muzica, proiecte DIY şi le oferă totodată posibilitatea de a schimba cunoştinţe, de a socializa, chiar de a se face cunoscuţi unui auditoriu, pe scenă. În acest sens, unul dintre cele mai cunoscute cluburi indie din lume este The Cavern, din Liverpool, Anglia, locul unde o mulţime de oameni vin să se simtă bine şi să asculte muzica ce lor le place.
